|
a_l_3_x_9_1
Administrator
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 213
|
|
Despre Rapid s-au scris tomuri intregi. O istorie precum cea a Giulestiului a fost in permanenta o sursa de inspiratie pentru condeie renumite ale presei sportive, si nu numai.
Pentru generatiile tinere vom incerca sa creionam istoria acestei echipe capricioase, cu certitudinea ca demersul nostru va acoperi doar o mica parte din cate s-ar putea spune despre aceasta frumoasa si iubita emblema a fotbalului romanesc.
1923 constituise un an de progres in fotbalul bucurestean. Aparusera alte cateva cluburi, iar numarul spectatorilor la meciurile de fotbal crescuse semnificativ, consfintind patrunderea definitiva a fotbalului in viata bucurestenilor. Clubul s-a nascut din pasiunea catorva muncitori ceferisti pentru sportul privit atunci cu uimire de cei mai multi.
Atunci, in 25 iunie 1923, „ciocanarii†de la Grivita s-au intalnit la scoala primara din cartier si au semnat actul de nastere al echipei CFR Bucuresti. Prin 1922 exista o echipa de fotbal care se antrena si juca la „Rampa Militariâ€, pe locul unde se afla acum Gara Basarab. Cativa dintre jucatorii acelei echipe ( Tudor Stan, Tudor Petre, Gheorghe Florescu, Gogu Alexandru) aveau sa faca parte si din trupa nascuta in iunie 1923. Adunati in sala unei scoli primare din cartierul Grivita, cei amintiti de sus, dar mai ales lucratorii de la Atelierele Grivita (Dumitru Constantinescu, Geza Ginger, Franz Hladt, Grigore Grigoriu sau Teofil Copaci) au luat hotararea de a intemeia un club sportiv.
O alta echipa, Excelsior, activa in cartier. Jucatorii de la „Rampa Militari†si de la „Excelsiorâ€( Emil Dobrescu, Vasile Constantinescu, Gheorghe Marculescu, Dimitru Itu) au venit la noua echipa CFR Bucuresti, care si l-a ales ca presedinte pe maistrul Teofil Copaci, iar capitan al echipei pe strungarul Grigore Grigoriu. Secretar al clubului a fost numit inginerul Aurel Fotiade.
Dupa fuziunea dintre „Rampa Militari si „Excelsiorâ€, a fost inchiriat terenul CAB de la sosea, unde au fost sustinute primele antrenamente si jocuri. Cele dintai tricouri au fost confectionate din panza visinie, in casa lui Grigoriu. Una dintre povestile lansate pe aceasta tema a fost ca nevasta lui Grigoriu a ales culoarea visinie, mai rezistenta la … murdarie, preferand-o celei albe, mult prea pretentioasa pentru ritmul in care femeia trebuai sa spele echipamentul „ ciocanarilor †! Iar ghetele cu crampoane au fost obtinute din reconditionarea bocancilor uzati ai muncitorilor de la Ateliere…
Interesant este, insa, faptul ca, mult timp, presa vremii a catalogat formatia ceferista drept echipa … „alb-violetilorâ€! Ca a fost doar legenda povestea cu panza visinie aleasa de nevasta lui Grigore Grigoriu, ca, probabil, se mai decolorau tricourile, de la spalat, sau ca nuanta echipamentului batea chiar spre violet, nimeni nu mai poate spune exact…
In toamna anului 1923, CFR debuteaza in campionatul districtual al Bucurestiului, dar dupa nici un an apar necazurile . Majoritatea jucatorilor, lucratori la Atelierele Grivita, fiind din Transilvania, s-au inapoiat acasa. La 25 ianuarie 1925, Comisia districtului Bucuresti exclude formatia ceferistilor din campionat pentru neprezentarea la meciuri. Cauzele absentelor au fost lipsa echipamentului si imposibilitatea de a aduna 11 jucatori!
In anul debutului si in cel urmator, 1923 si 1924, ceferistii bucuresteni au disputat 36 de meciuri, iar printre echipele invinse au figurat si nume cu staif ale acelei perioade: Unirea Obor, Prahova Ploiesti, Val-Vartej sau CFR Cluj. Din 1923 si pana in 1932 echipa a activat Campionatul Bucurestilor.
Pe 9 august 1932 prin decizia Comisiei Campionatului National a luat fiinta Divizia Nationala.
Pe 11 septembrie 1932, pe stadionul Romcomit, de la ora 18:00 CFR Bucuresti joaca primul meci in Divizia Nationala impotriva Ripensiei din Timisoara. A fost prima victorie a „RAPIDului†in Divizia Nationala, 3-2, golurile CFR-ului fiind marcate de Boros (min 48) si Attila l (56 si 80-11m).
Au urmat ani frumosi in care CFR Bucuresti s-a batut la titlul, aproape an de an, cu marile rivale Venus si Ripensia.
Proiectat inca din 1935, stadionul Giulesti isi deschide oficial portile la 10 iunie 1939. In sfarsit echipa avea un stadion si n-a mai fost nevoita sa joace pe alte terenuri: Romcomit, Ciocanul, Unirea Tricolor sau Onef, devenit ulterior stadionul Republicii. Noul stadion a adus noroc echipei deoarece, la urmatoarea participare in Cupa Europei Centrale, care azi se numeste Cupa UEFA, RAPID obtine cea mai mare performanta Europeana din istoria clubului: calificarea in finala.
Dupa ce a eliminat Hungaria (2-1 la Budapesta si 3-0 la Bucuresti) si pe Gradjanski Zagreb (0-0 la Zagreb, 0-0 in Giulesti si 1-1 la Sobovita) finala cu Ferencvaros n-a mai avut loc din cauza razboiului.
In ciuda razboiului, care pusese stapanire pe tara, fotbalul n-a capitulat. Federatia, care suspendase campionatul, a organizat Cupa Basarabiei, sau „Cupa de Razboiâ€, competitie inceputa in toamna lui 1941 si incheiata in mai 1942, pe care RAPID o castiga, devenind campioana neoficiala a Romaniei, dupa ce a invins in finala cu 2-1 (goluri Radu Florian, din penalti, si Baratky) pe CFR TR.Severin.
Erau vremuri bune pentru RAPID, echipa reusind sa castige in acel an a 7 Cupa a Romaniei, ultimele 6 consecutive.
Dupa razboi marile echipe ale vremii dispar una cate una, in campionat aparand echipe noi. Pentru RAPID aceste schimbari au adus si unele beneficii: Bazil Marian, cel mai bun jucator al echipei Carmen, si Valentin Stanecu au ales Giulestiul.
Urmatoarea borna in istoria RAPIDului o reprezinta castigarea Cupei Balcanice in editia 1964/1965. Dupa ce a terminat neinvinsa seria l-a: 2-0 si 1-0 cu Levski Sofia, 1-1 si 2-1 cu Dinamo Tirana, 3-0 si 0-0 cu Besiktas Istanbul, RAPID a castigat dubla mansa cu Spartak Plovdiv ( 1-1 si 2-0), castigand trofeul.
A recidivat in editia 1965/1966 dupa ce a invins in finala o alta echipa romaneasca, Farul Constanta, 3-3 in Giulesti si 2-0 la Constanta.
Antrenata de Valentin Stanescu si Victor Stanculescu echipa: Raducanu, Stefan, Lupescu, Motroc, Greavu, Jamaischi, Georgescu, Nasturescu, Dumitriu, Ionescu, Codreanu, este considerata de multi cea mai buna garnitura a deceniului sapte
4.2KB
|
|
